Putem spune că ultima dintre căi a fost mai uşoară şi printre cele mai frumoase. Am început cu sfârşitul, adică am vrut să gătim: şi am făcut tortul. Sâmbătă eram toate la Bianca acasă (pentru că ea avea bucătăria cea mai spaţioasă) pregătite să ne îndeplinim sarcina. Cu mai multă seriozitate decât mă aşteptam, tortuleţul a ieşit puţin crocant :) dar bun. A fost ornat cu faimosul crin cercetăşesc realizat din kiwi şi portocale, şi chiar a ieşit mai frumos decât mă aşteptam. Am mâncat fiecare câte o porţie, sau câte o jumătate, am pus deoparte pentru familii şi i-am dus părintelui Alois, asistentul spiritual, care ne-a dăruit iconiţe. Întoarse la Bianca, am început să facem brăţările prieteniei pentru patrula Curajoşii din Lieşti, dar am făcut inele pentru cravate. Mai mici, deci treaba se face mai repede. În schimb, cred că mulţi au dăruit brăţări, şi mai puţini ineluşe. ;)
După ce a fost încheiat şi acest capitol, am început să ne gândim la posibile activităţi cucopiii de la grădiniţă pe care urma să-i vizităm pe 8 martie, luni. Am mers la ei şi am făcut joculeţe simple, de genul căutări de obiecte, pase cu mingea şi cântecele şi le-am arătat cum se fac piramide. I-am pus în vârful lor, şi asta i-a încântat mult. Apoi le-am arătat câteva elemente de gimnastică şi i-am ajutat şi pe ei să le facă. După atâta sport, le-am dat să coloreze o felicitare pentru mama. Cred că abilităţile pe care le-au putut dezvolta copiii sunt pe de o parte sportive, pe de altă parte artistice, dar mai presus de toate, sper că le-a sporit iubirea faţă de mamă, care oricum la vârsta lor este foarte puternică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu